| 1.
|
CONFIGUR'ATIE, configuraţii, s.f. Formă exterioară a unui lucru; înfăţisare. ♦ Totalitatea relaţiilor dintre părţile unui sistem sau dintre mai multe sisteme de aceeasi categorie. - Din fr. configuration, lat. configuratio.
Sursă
: DEX'98
(44856)
- Joseph |
| |
| 2.
|
CONFIGUR'ATIE s. 1. aspect, conformaţie, fizio-nomie, formă, înfăţisare, profil, structură, (rar) făptură. (~ unui continent.) 2. v. relief. Sursă
: Sinonime
( 178664)
- siveco |
| |
| 3.
|
configur'aţie s. f. figuraţie
Sursă
: DOR
(234587)
- siveco |
| |
| 4.
|
CONFIGUR'ATI//E ~i f. 1) Formă exterioară; aspect general; conformaţie; constituţie. 2) Ansamblu de relaţii externe între părţile componente ale unui complex. [Art. confi-guraţia; G.-D. configuraţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. configuration, lat. configuratio, ~onis
Sursă
: NODEX
(329108)
- siveco |
| |
|
|